Spondiloza cervicala

DEFINITIE:
        Afectiunile regiunii cervicale au o importanta  crescuta si sunt cauzate de multipli factori, precum volumul de munca dificil si repetat, utilizarea indelungata a dispozitivelor tehnologice precum calculatoarele si telefoanele, postura incorecta, starea psihologica, afectiuni degenerative, tulburarile structural si traumatisme (Emine&Ayse, 2011). Spondiloza cervical este o afectiune reumatismala de tip degenerativ a coloanei cervicale, care afecteaza discurile intervertebrale. Se caracterizeaza prin uzura discurilor intervertebrale si aparitia osteofitelor la nivelul discurilor.
        Dupa Zamora (2006) leziunile degenerative ale coloanei vertebrale sunt cunoscute sub denumirea de spondiloza, spondilartroza sau artroza intervertebrala. Aceste leziuni pot fi localizate la diferite nivele, in special in zonele de maxima mobilitate ale coloanei vertebrale. Spondiloza, denumita de catre Cretu (1996, p. 149) „osteofitoza vertebrala difuza” reprezinta modificarea degenerativa cea mai frecventa, de obicei asimptomatica. Bolosiu (2015, p. 35) formuleaza urmatoarea definitie: „spondiloza defineste modificarea morfologica a corpului vertebral si are ca manifestare aparitia osteofitelor (pinteni sau ciocuri) care pornesc de la locul de atasare a inelului fibros sau a ligamentelor spinale la nivelul epifizei vertebrale” degenerate (Zamora &Ciocoi-Pop, 2006).

INCIDENTA BOLII:
        Incidenta bolii variaza conform literaturii. Zhang & Wu (2005) sustin ca morbiditatea spondilozei cervicale a avut tendinte de crestere in ultimii ani si are o incidenta de 50% la persoanele cu varsta de peste 50 de ani. Aceasta boala se dezvolta in special la batrani in 25-50% din cazuri si apare la cel putin 70% dintre cei care au intre 50 si 75 de ani (Machaly, Senna, & Sadek, 2011), desi poate aparea si mai devreme in viata adulta. Conform altei surse, cervicartroza este o afectiune des intalnita, ce apare dupa varsta de 40 de ani si a carei frecventa creste odata cu aceasta (Prudhomme &D'Ivernois, 2012). Incidenta mare a acestei afectiuni se afirmata in multe studii, printre care gasim urmatoarea afirmatie: „aproximativ 95% dintre persoanele de peste 65 de ani sufera de un anumit grad de spondiloza cervicala” (Takagi, Khader, &Stadlan, 2011).

ETIOPATOGENIE
        Originea si cauzele acestei afectiuni sunt numeroase si discutate de multi autori. Popescu (2002) considera etiologia ca fiind multifactoriala, fiind luate in considerare varsta, predispozitia genetica, stresul mecanic, modificari biochimice ale cartilajului, boli metabolice. Acelasi autor este de parere ca rareori cauza bolii se poate identifica, iar atunci suferinta este presupusa a fi secundara, iar cand acest lucru nu este posibil, afectiunea va fi considerata drept primara sau idiopatica.
        In etiopatogenia artrozei cervicale intervin urmatorii factori: microtraumatisme si traumatisme, tulburari de statica si malformatii congenitale, surmenajul profesional si sportiv (Cretu, 1996), iar Caraba (2010) enumera urmatorii factori de risc: varsta inaintata, obezitatea, predispozitia genetica, traumatisme articulare, sexul feminin si morfo-functionali articulari.
        Studiile internationale confirma datele din literatura romana. Gasim ca si factori favorizanti: deficientele posturale, hiperfunctiile coloanei cervicale, starea psihologica, diformitati structurale, insuficienta musculo-ligamentara, traumatisme vertebrale (Emine & Ayse, 2011), iar in urma cercetarilor medicale moderne s-a demonstrat ca dezechilibrul biomecanic al coloanei cervicale este o cauza fundamentala.

SIMPTOMATOLOGIE:
        Simptomatologia clinica poate fi absenta mult timp, iar atunci cand apare, ea este dominata de limitarea miscarii capului ca urmare a reducerii mobilitatii la nivelul vertebrelor cervicale, hipertonie si de dureri in regiunea cervicala, dureri ce pot radia in zona omplatului, pe brate, putand ajunge pana la degetele mainii; pot aparea dureri de cap ce pot provoca senzatii de voma, ameteli si tulburari ale circulatiei cerebrale (Engrich, 2011).
        Durerea, in acest caz,poate fi de doua feluri:localizata, ce isi are originea in suferinta ligamentelor paravertebrale destinse anormal,in interesarea capsulei articulare cu inflamatia sinovialei si a periostului, sau in spasmul musculaturii paravertebrale; si durere radiculara, cauzata de compresia radacinilor nervilor spinali prin hernierea laterala a nucleului pulpos sau de osteofite dezvoltate in gaura de conjugare (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006), (Popescu & Ionescu, 2002).
        Redoarea articulara se regaseste aproape intotdeauna dupa repaus prelungit si dispare dupa 10-15 minute de mobilizare, putand insoti durerea.Un alt simptom al spondilozei cervicale il reprezinta limitarea amplitudinii de miscare, care se instaleaza progresiv. Sunt limitate in special miscarile de flexie, inclinare laterala si rotatie a coloanei(Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).

DIAGNOSTIC:
        Examenul radiografic este principalul mijloc de explorare si de precizare a diagnosticului, rareori fiind nevoie de o explorare tomografica sau scintigrafica. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza suspiciunii examenului clinic (durerile vertebrale) si confirmare radiologica. Diagnosticul spondilozei cervicale este de obicei format dintr-o evaluare clinica (Karnath, 2012). Datele din studii confirma ca in momentul de fata se utilizeaza examinarea clinica, angiografie spinala, angiografie arteriala vertebrala, raze X, tomografie computerizata si imagistica prin rezonanta magnetica pentru examinarea obiectiva a spondilozei cervicale (Xinghu, Ming, Lingzhi, & Liangbi, 2015).
        Pe langa radiografie, se efectueaza si examenul neurologic, pentru a afla daca exista o presiune asupra maduvei spinarii sau asupra radacinilor nervoase. Se testeaza reflexele neurologice si sensibilitatea membrelor superioare si inferioare, care trebuie sa se incadreze in limite normale. Se mai poate verifica daca boala afecteaza mersul (Bogdan, 2015).

TRATAMENT:
        Recuperarea medicala in cazul spondilozei cervicale implica multe metode si modalitati de tratament, in functie de obiectivul urmarit. Decizia terapeutica presupune existenta unui diagnostic corect si aprecierea severitatii procesului articular (Georgescu, 2000). Tratamentul acestei afectiuni urmareste reducerea durerii, educarea pacientului pentru intelegerea conditiilor de producere a bolii si masurilor de prevenire si incetinire a bolii, cresterea mobilitatii in articulatiile afectate, mentinerea functiei mioarticulare si mentinerea calitatii vietii (Georgescu, 2000) (Popescu & Ionescu, 2002).
        Literatura de specialitate recomanda urmatoarele modalitati pentru indeplinirea scopurilor de mai sus: utilizarea kinetoterapiei, si a recuperarii functionale, fizioterapiei, masajului, medicamentatiei, acupuncturii, hidrokinetoterapiei, a mijloacelor chirurgical-ortopedice, tehnicilor manuale.
        Kinetoterapia in spondiloza cervicala presupune efectuarea unor exercitii simple care, executate corect, au un efect benefic ce se resimte uneori si numai dupa cateva sedinte. Trebuie luata in calcul posibilitatea aparitiei senzatiei de ameteala sau a vertijului in cadrul primelor sedinte (Engrich, 2011). in acest caz, kinetoterapia are ca obiective mentinerea sau recastigarea mobilitatii coloanei cervicale, decomprimarea medulara prin manipulari vertebrale, scaderea treptata in greutate la bolnavii supraponderali (Cretu, 1996). Moraru (2008, p. 55) acorda tratamentelor kinetice si recuperarii functionale o importanta majora, denumindu-le „modalitati esentiale de refacere a capacitatii functionale”. Acelasi autor sustine faptul ca gimnastica terapeutica si de recuperare impune corectarea tulburarilor statice ale coloanei vertebrale cervicale prin gimnastica posturala in fazele algice. Dupa Popescu (2002), exercitiile fizice sunt indicate datorita capacitatii  de a creste sau a mentine mobilitatea articulara si de a preveni atrofia musculara. Se recomanda executarea exercitiilor izometrice. Cordun (1999)recomanda pentru reeducarea cervicala: mobilizari active libere, manipulari si hidrokinetoterapie.
        Binder (2007) compara in studiul sau efectele diferitelor metode de combatere a durerii cauzate de spondiloza cervicala. Acesta sustine ca programele de exercitii variate (exercitii de proprioceptie, de intarire, de rezistenta sau de coordonare) sunt mai eficiente decat ingrijirea uzuala (analgezice, miorelaxante sau antiinflamatoare) si manevrarea stresului. S-a demonstrat ca exercitiile, mobilizarile din kinetoterapie si manipularile manuale sunt mai eficace pentru durerile cronice din zona cervicala decat tratamentele mai putin active (medicamente, educare si consiliere). Conform altei surse, mobilizarile si tractiunile sunt mai eficiente pentru persoanele tinere care sufera de dureri acute, dar fara a fi implicat sindromul de compresie a nervilor (Julie & Gerard, 2007).
        Efectele tractiunii in ax a coloanei cervicale sunt evidentiate intr-un studiu, iar acestea presupun faptul ca simptomele clinice dispar, functia gatului si a membrelor, impreuna cu abilitatea de a lucra se imbunatatesc semnificativ. De asemenea, tehnica tractiunii poate ameliora tensiunea musculara cervicala, reduce instabilitatea coloanei cervicale datorata disfunctiei vertebrale si mareste spatiul intervertebral (Guo, 2009).
        Kinetoprofilaxia consta in instituirea demersului profilactic ce trebuie sa porneasca de la cunoasterea particularitatilor bio-psiho-motrice individuale, interdependenta organismului cu mediul ambiant si influenta exercitiilor asupra omului sanatos sau intr-o situatie biologica speciala. Aceasta are ca scop intarirea starii de sanatate, cresterea rezistentei naturale a organismului fata de agentii patogeni din mediul extern si stabilirea unui echilibru psiho-fizic normal intre organism si mediu (Buldus, 2014).

Obiectivele programului kinetoterapeutic:
        mentinerea sau recastigarea mobilitatii coloanei cervicale
        prevenirea retractiilor tendinoase si a anchilozelor
        cresterea fortei musculaturii cervicale si a umerilor
        combaterea atrofiilor musculaturii gatului si cefei
        marirea rezistentei statice a coloanei vertebrale
        formarea reflexului de atitudine corecta a capului si a centurii scapulare
        ameliorarea simptomelor dureroase
        decontracturarea musculara
        imbunatatirea echilibrului
        decomprimarea medulara

 

Indicatii metodice pentru executarea exercitiilor:
        pacientul sa nu inchida ochii in timpul executiei exercitiilor
        miscarile vor fi lente, nu bruste
        sa nu se forteze executarea exercitiului dupa aparitia durerii
        se acorda atentie respiratiei pe tot parcursul programului
        se vor executa pauze scurte si dese intre repetari sau exercitii
        se evita exercitiile cu rezistenta mare si cele cu caracter violent
        se va corecta permanent executarea exercitiilor unde este cazul.

Imagini pentru kinetoterapie coloana vertebrala
Fig. 1. Presiunile exercitate asupra coloanei cervicale in timpul utilizarii telefonului mobil(modificat de la Pawlowski, 2014)